aseara am stabilit sa ma intalnesc cu un prieten vechi . ok ne vedem la ora z in centru .
eu , iau un taxi , ca eram in intarziere si am zis sa nu tin omu sa ma astepte . ajung acolo cu exact un minut inainte de ora stabilita . peste 10 minute dau un telefon .- ce faci , pe unde esti ? – a , pai sunt in masina cu w si y (tot prieteni vechi , dar care avusesera prilejul sa si bage madularul in relatia noastra , demonstrand astfel cam ce fel de prieteni imi erau ) . ma enervez … astept ca un idiot inca 10 minute si dau mesaj , intreband daca mai vine . – da , vin , da sa fii la gibsigbsaio (altundeva , cam la 3 minute de mers ) . deja se creeaza o imagine a gandurilor negre , care le aveam fata de trio ul magnific . am mai asteptat si in locul gibsigbsaio … in fine , mai exact , eu am dat 5 roni pe un taxi ca sa nu intarzii , cand de fapt puteam sa fac mai atatea acasa si sa vin lejer la locul stabilit si re-stabilit .
ulterior s au mai calmat demonii din mine … ma intreaba amicul meu … -da de ce esti suparat? – daca ai fi asteptat si tu o juma de ora si tu ai fi fost suparat … – (zambeste si rade , ca un inocent visator handicapat – trasaturi definitorii ale caracterului sau) da ce nu ma stiai asa ? trebuia sa te obisnuiesti cu faptul ca intarzii .
intalnirea a fost plictisitoare si nu am mai avut multe revelatii in acea seara … eh am mai avut cateva , dar cea mai importanta a fost aceea care mi a dezvaluit odata pentru totdeauna ca 2 caractere atat de diferite si opuse , nu se pot intelege , cel pragmatic, relativ trist si realist -eu – fiind destinat sa il ucida pe celalalt -fantezist ,usor retardat ,amuzant ,naiv ,pueril ,inconstient de enervant- ca urmare a nebuniei .
adevarul paradoxal :
prietene … imi pare rau ca s au despartit acum multi ani drumurile noastre , dar imi pare atat de bine ca nu mai merg cu tine pe acelasi drum .
